Apocalipsa porcului sau … crimă?

An de an, în a douăzecea zi a lui decembrie porcul își dă duhul întru îndestularea creștinilor ce așteaptă, cu nerăbdare, o ieșire din monotonia postului Crăciunului, brăzdată pe ici pe colo cu câte o dezlegare la pește. O adevărată atmosferă apocaliptică pentru neamul porcin (sau suin), pentru că sacrificații se îndărătnicesc, zgomotos, a se supune obiceiului ancestral.

Trendul violenţei asupra porcinelor

Alta ar fi fost structura acestui articol (origini, norme tradiționale vs. norme europene, chiar și povestea fericită a unuia dintre cei 48 de porcușori care au jucat rolul Babe) dacă nu aș fi descoperit, întâmplător, postarea Ignatul o poveste de groază, transcrisă (fără diacritice) aici. Oricât aș aprecia gândirea creativă (și recreativă), nu pot să nu amendez această prezentare, pusă sub însemnul Culturii Generale mai mult sau mai puțin Video. În altă ordine de idei, a devenit un trend prezentarea extrem de brutală a Ignatului, văzută ca o atrocitate, crimă sau mai știu eu ce? Aici mă refer în primul rând la postări în engleză de genul acesta.

Așa că îmi voi permite să comentez (doar) câteva aspecte ce necesită amendamente pentru a liniști groaza poveștii Ignatului:

1. „Sfântul Ignat este poate singurul sfânt macabru din religia noastră, el este descris ca un criminal și asocierea sa cu sfințenia nu își are nici o explicație.”

Se face o confuzie între Ignat (divinitate a panteonului mitic românesc) și Sfântul Ignatie/Ignațiu Teoforul, episcop al Antiohiei (gr. theoforētos – purtătorul unei divinități, în creștinism, purtătorul lui Dumnezeu). Toate atributele crude i se aplică divinității precreștine, legate de sacrificiul solstițial, nu figurii creștine.

2. „În mod sigur acest sfânt nu este un sfânt pur românesc…”

Sfântul (normal) că nu este românesc! Și nici Sfântul Andrei nu este. Sfinții români au început să fie canonizați din anul 1950.

3. ” ..însă în tradiții apare și soția Sfântului, numită Inatoarea (n.r. corect este Înătoarea), ceea ce înseamnă că undeva Ignat și-a găsit liniștea”

Înătoarea nu este neapărat nevasta lui Ignat, ci doar corespondentul feminin, o variantă onomastică locală a unor fiinţe mitice precum Marţi – Seara sau Sfânta Vineri (Moldova şi Bucovina)

4. „Povestea Sfântului Ignat însă este mult mai macabră (n.r. decât alui Vlad Țepeș), povestea Sfântului Ignat se repetă în fiecare an, cu aceeași groază, ridicarea lui Ignat la gradul de sfânt ar putea isca mult mai multe povești decât istoria lui Vlad Țepeș, însă dintr-un motiv sau altul ea rămâne știută doar de poporul nostru, nefiind mediatizată mai deloc. Poate că macabrul acestei povești este prea mult și tocmai de aceea autoritățile nu au dorit să o dezvolte.”

Sacrificiul porcului de Crăciun (adică de solstițiu) era și este răspândit pe întregul spațiu european: Croația și Serbia (kolinjeprašćinasvinjokoljsvinjokolja, svinjokolje,  posjek), Ungaria (disznóvágás), Polonia (świniobicie), Cehia și Slovacia  (zabijačka), Grecia (choirosphagia), Italia (maialata), Slovenia (koline), Portugalia (matança), Spania (matanza), Ucraina, Suedia, Danemarca (detalii găsiți în cartea Gastronomy: The Anthropology of Food and Food Habits de Margaret L. Arnott) etc.

Din contra, în unele state tăierea rituală a porcului a devenit un real spectacol (ca modalitate de rememorare și revitalizare a tradiției), așa cum se întâmplă în Spania.

 Sursa imaginii: etnoleon.blogspot.ro

5. „Ignat este abominabil, o astfel de născocire este totuși mult prea dură pentru poporul nostru și se presupune că ar veni din țările musulmane și transferată în obiceiurile noastre.”

Nici nu se cade să ne gândim că acest sacrificiu ar veni dintr-o țară în care este interzisă, prin tradiție, carnea de porc. Cât despre duritatea manifestată în viața tradițională la români, aș avea multe de spus… dar mă opresc pentru moment.

A nu se uită că:

Tăierea porcului de Ignat este ritualizată prin: trasarea unui cerc în jurul locului unde are loc sacrificiul; tăierea pe poartă; semnul crucii făcut pe capul sau pe corpul porcului după ce a fost curăţat şi spălat; pomana porcului

Mângirea cu sânge are rol protector (pentru sănătate) și se întâlnește și în alte perioade, sacrificatul fiind același sau alt animal (Paște, Sfântul Gheorghe)

Ignatul era momentul pentru pronosticări meteorologice, în funcţie de grosimea splinei porcului sacrificat putându-se stabili care dintre lunile iernii va fi mai geroasă.

Ne vedem la următoarea postare. Nu uita… taie-ți porcul, urmând sau nu trend-ul.